Noua editie integrala a Insemnarilor zilnice (1904-1951) ale regelui Carol al II-lea constituie un pretios izvor istoric privind viata celui mai controversat reprezentant al monarhiei romane.
Volumul al saselea si ultimul al lucrarii Intre datorie si pasiune contine insemnarile zilnice ale regelui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1949 si 13 aprilie 1951, ultima zi a acestui important jurnal, care se incheie brusc, printr-o fraza neterminata. Vara anului 1949 aducea, la 18 august, in viata cuplului Carol – Elena Lupescu, un eveniment important: cununia religioasa, ofi ciata de catre parintele arhimandrit dr. Martinian Ivanovici, preotul paroh al Bisericii cu hramul „Sfi ntii Voievozi” din Paris. Ultimii ani ai vietii lui Carol al II-lea au fost marcati insa si de incercari nereusite ale fostului rege de a prelua conducerea diasporei romane, cu speranta – desarta si de neinteles la un om de inteligenta lui – ca, intr-o zi, va ajunge din nou pe tronul Romaniei. Insemnarile sale se incheie simbolic cu gandul la tara, suveranul comentand stirea falsa transmisa la radio ca „Moldova a fostincorporata la URSS” si notand plin de amaraciune:
„Desi aceasta stire nu m-a mirat, am fost ca traznit, m-a apucat o jale de nespus si o indignare impotriva politicei anglo-saxone de la sfarsitul razboiului. Felul cum Romania a fost jertfi ta Sovietelor, in schimbul unor avantaje iluzorii, increderea orbeasca ce s-a avut in cuvantul banditului de Stalin, toate au pricinuit morbida stare de lucruri de astazi. Moldova, plina de farmec, Tara careia apartin gloriile neamului – Marasti, Marasesti, Oituz – sa fi e stapanita de acei barbari rasariteni, e un lucru care nu poate intra in mintile noastre.” „Din fericire, stirea nu s-a...” – aceasta este chiar ultima insemnare a regelui in jurnalul trunchiat si mutilat de Elena Lupescu, prin eliminarea unor caiete (cel referitor la instaurarea dictaturii regale si cel din anul 1947) sau infi nite taieri si stersaturi, pentru cosmetizarea propriei imagini.