Copilul teribil al literaturii române din Basarabia, Nicolae Esinencu este cel mai spectaculos autor de aici, dar poate și din toată literatura română, în toate genurile: poezie, proză, teatru. A considerat cărțile sale drept realizări care îl vor reprezenta și după moarte, notând pentru eternitate un memorabil testament: „La moartea mea, pe pernuțe, în loc de distincțiile pe care le-aș fi putut avea, aș zice să-mi fie purtate cărțile mele pe care le-am scris și cu care mi-am împărțit viața”.
Anatol Moraru, postfațatorul cărții, menționează: „Criticii literari au remarcat că Esinencu a îmbrăcat succesiv în literatură (dar și în viață!) măștile arlechinului, bufonului, copilului teribil, mucalitului, (auto)ironicului, cinicului. (...) Nicolae Esinencu a orchestrat în proza sa melanjuri ale diferitor registre: grotescului, teribilismului, parodicului, ironicului, ludicului, toate muiate în cerneala imprevizibilului spectaculos”. Iar poetul Arcadie Suceveanu l-a apreciat ca pe un artist spumos, inconfundabil: „vervă necenzurată, limbă spurcată, mefistofelică, vorbă fragedă altoită pe înjurătura de la gura cortului, satir din suita lui Dyonisos aflat mereu în trecere prin viile Domnului, gest și strigăt, strigăt și gest, om-spectacol”.
Volumul include câteva din prozele reprezentative ale scriitorului și sunt destinate publicului cititor de vârste diferite, de la adolescenți până la pensionari.