„Nu există substitut pentru Shakespeare nici măcar printre cei câțiva dramaturgi, antici sau moderni, care pot fi citiți sau jucați alături de el sau la concurență cu el. Ce ar putea egala cele patru mari tragedii shakespeariene? Nici chiar Dante, așa cum mărturisea James Joyce, nu are bogăția de mijloace a lui Shakespeare. Personajele lui Shakespeare sunt interpretabile la infinit, iar cele 38 de piese împreună cu sonetele formează o discontinuă «Comedie umană», mult mai cuprinzătoare decât cea dantescă și eliberată de alegoriile teologice ale lui Dante. Plurivalența lui Shakespeare o întrece cu mult pe cea a lui Dante sau Chaucer, creatorul lui Hamlet și Falstaff, Rosalind și Cleopatra, Iago și Lear diferă de toți ca gen și categorie.
Dacă am putea înțelege în ce constă această diferență, am reuși poate să înțelegem și de ce se află Shakespeare în centrul canonului occidental și de ce va continua să fie acolo…” (Harold Bloom. Canonul occidental)