Vocile taranilor lui Rebreanu se aud distinct, vorbind pe teme asociate, insa cu oarecare individualizare a discursului. Astfel, Trifon Guju, Petre Petre sau Matei Dulmanu, Marin Stan sunt parte dintr-o voce colectiva, dar personajele pe care le reprezinta rezista si scoase din gloata revoltata.
O sugestie interesanta are Nicolae Cretu care face disocieri necesare intre taranii lui Creanga, Sadoveanu, Marin Preda si rasculatii lui Rebreanu.
In cazul Rascoalei, materialul general uman pus in ecuatie stabila si cazuistica particulara a luptei pentru pamant se amalgameaza fericit, reusind un dozaj ce a adus canonizarea academica a romanului.
In Rascoala, lumea este vazuta cu luciditate, cu obiectivitate, Rascoala de la 1907 fiind doar un pretext istoric pentru constructia epica facuta din fragmente ale caror mesaj si expresivitate intra in atmosfera sugerata subversiv.
Lucian Pricop
Mircea Muresan a ecranizat Rascoala in 1965, film care a luat premiul pentru debut la Festivalul International de film de la Cannes.
Romanul este un exemplu bun al talentului lui Liviu Rebreanu de a realiza un roman cinematografic. „Regizor exemplar, Rebreanu utilizeaza instrumentarul filmului cu o finalitate asumata foarte exacta: urmarind, asadar, procesul de geneza, ajungem la definitia romanului.