Ruperea blestemului expune rețeaua metodică de dezinformări care, începând cu 22 decembrie 1989, au creat premisele preluării puterii de către gruparea Iliescu, inclusiv „psihoza teroristă“ care avea să facă atâtea victime după fuga, arestarea și executarea cuplului Ceaușescu.
Autorul citează din raportul Comisiei Senatoriale privitoare la Revoluție, organizând textul cărții în jurul declarațiilor martorilor implicați în evenimente, pe lângă extrase din presa vremii, transcrieri ale emisiunilor de la TVR, într-un adevărat memento incomod al acelor zile și săptămâni care bântuie încă mentalul colectiv, cu văluri de minciună, dezinformări și teorii contradictorii, perpetuate chiar și în cadrul controversatului Institut al Revoluției Române din decembrie 1989. În timp ce personajele-cheie implicate în evenimente au consolidat atent de-a lungul anilor teoria unei mișcări teroriste care încerca să preia puterea după Revoluție și care a tras în populație după 22 decembrie, autorul cărții demonstrează că au fost de fapt acțiuni organizate de aparatul politico-militar al lui Iliescu și al noilor săi acoliți de la putere – de fapt vechi cunoștințe din perioada comunistă, printre care Gelu Voican Voiculescu și Nicolae Militaru.
Cine sunt cei care au tras în popor? Cum a fost posibil ca regimul dictatorial condus de Nicolae Ceauşescu să fie efectiv pulverizat în câteva ore? De ce, după pierderea puterii de către Ceauşescu, au murit atât de mulţi oameni? Cum a preluat puterea statală Ion Iliescu? Care a fost cauza haosului generalizat ce a debutat în seara zilei de 22 decembrie? A existat diversiune radioelectronică? De ce a trebuit să fie executat cuplul dictatorial Ceauşescu? A fost revoluţie sau lovitură de stat? Au existat terorişti? Dar securişti-terorişti? Toate aceste întrebări sintetizează în câteva rânduri neclaritățile din jurul Revoluției din 1989, căreia mulți dintre noi i-am fost martori, dar din care nu am înțeles decât prea puține – întrebări ca tot atâtea răni nevindecate, căci fără adevăr și dreptate nu există însănătoșire deplină a unei societăți care își pierde memoria.
„Înțelepciunea divină, destinul, au vrut ca adevărul referitor la «decembrie 1989» să i se arate fostului magistrat militar gl. (rez.) Cătălin Ranco Pițu, un om liber și dezrobit de vălul întunecat al diversiunii. În acest context, publicarea volumului Ruperea Blestemului este binevenită și reprezintă contribuția semnificativă a autorului pentru relevarea adevărului eliberator, de mult așteptat. Convins că adevărul este eliberator – chiar dacă uneori incomod –, autorul a reușit în cele 20 de capitole ale cărții să răspundă documentat întrebărilor fundamentale despre Revoluția română din 1989, un eveniment care a marcat definitiv destinul națiunii noastre.“ AUGUSTIN LAZĂR, ex-Procuror General al României (2016–2019)
„Pentru a înțelege evoluția României din ultimele trei decenii și jumătate, este inevitabil să revenim la decembrie 1989 – moment de ruptură care marchează începutul istoriei timpului nostru prezent. Nu a fost doar o schimbare de regim, ci o transformare structurală, ale cărei consecințe continuă să se manifeste. Acest episod al istoriei timpului nostru prezent ne reunește prin aspirația comună către libertate, democrație și reintegrare în lumea occidentală, dar ne și desparte, întrucât natura sa rămâne disputată: a fost o revoluție autentică sau o mișcare deturnată de o lovitură de stat? În plus, legătura acestor evenimente cu marea putere de la Răsărit, care de peste trei secole își caută o influență constantă asupra spațiului românesc, alimentează și astăzi tensiunile legate de interpretarea acelor zile.“ ȘTEFAN POPESCU Doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane al Universității Paris 1 – Sorbona, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe al României
CĂTĂLIN RANCO PIȚU (n. 1973, Timișoara) este licențiat în drept al Facultății de Drept, Universitatea Ecologică din București, specializarea drept penal și criminalistică. Din 2001 este membru al Asociației de Științe Penale – Filiala Timișoara. În august 2016, a fost transferat de la Parchetul Militar Timișoara la Secția Parchetelor Militare din Bucureşti, pentru a se ocupa de soluționarea Dosarului Revoluției. În 2020, a fost numit procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, consolidându-și o carieră de 23 de ani în magistratură. Procurorul a semnat rechizitoriul în Dosarul Revoluției, un dosar alcătuit din 3000 de volume, care a avut ca obiect trimiterea în judecată a unor figuri-cheie ale evenimentelor din decembrie 1989, precum Ion Iliescu, fost președinte al României, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru, și generalul (rtr.) Rus Iosif, fost șef al Aviației Militare, pentru săvârșirea unor grave infracțiuni contra umanității.