Prestigiosul romancier şi psihiatru Irvin Yalom oferă în acest roman una dintre cele mai minuţioase şi realiste descrieri ale terapiei de grup, alăturând investigaţiei pshihologice o savuroasă biografie a filosofului german Arthur Schopenhauer.
O explorare a psihologiei, filosofiei şi umanităţii, Soluţia Schopenhauer spune povestea lui Julius Hertzfeld, un apreciat psihoterapeut care descoperă, la vârsta de 60 de ani, că este pe moarte. Conform prognosticului doctorului său, mai are un an de trăit, an în care Julius, de fapt, învață să moară. Forţat să îşi reexamineze viaţa şi munca, acesta se reîntâlneşte cu un fost pacient pe care nu reuşise să-l vindece, dar care, în mod miraculos, susţine că viaţa i s-a transformat după ce a citit filosofia pesimistă a lui Schopenhauer. De aici porneşte povestea celor doi, o poveste despre misterul şi forţa relaţiilor interumane, în care rolurile de doctor şi pacient sunt inversate şi reinventate.
Irvin D. Yalom este autorul prestigioaselor lucrări de psihoterapie The theory and Practice of Group Psychotherapy – vândută în peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy şi Inpatient Group Psychotherapy, al cărţilor aflate la graniţa dintre ficţiune şi documentar: Călăul dragostei şi alte poveşti de psihoterapie şi Mama şi sensul vieţii, precum şi al romanelor Plânsul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea. Irvin Yalom este profesor emerit de phihiatrie la Universitatea Stanford.
De acelasi autor, la editura Vellant, au mai aparut: Darul psihoterapiei (2011), Efemeride si alte povesti de psihoterapie (2015), Problema spinoza (2012), Privind soarele in fata (2011), Calatoria catre sine (2017), O chestiune de moarte si de viata (2021).
„Fiecare gura de aer trasa in piept tine la distanta moartea care impieteaza constant asupra noastra... Moartea trebuie sa triumfe, in cele din urma, deoarece a devenit soarta noastra prin nastere, iar ea se joaca doar pentru scurta vreme cu prada sa, inainte de a o inghiti. Totusi, noi ne continuam viata cat mai mult posibil, cu multa pasiune si solicitudine, exact asa cum suflam un balcon de sapun cat mai mult timp, facandu-l cat mai mare cu putinta, desi stim sigur ca va plesni” – Arthur Schopenhauer, Lumea ca vointa si reprezentare