Odată, luând masa la un restaurant împreună cu câţiva scriitori, Ernest Hemingway a promis să scrie o povestire din şapte cuvinte care să-i facă pe oameni să plângă. Prietenii au râs a neîncredere, iar el, în prezența lor, a notat pe un șervețel de hârtie:
„De vânzare. Pantofi de copil. Niciodată purtați".
E textul considerat drept cea mai scurtă proză din lume...
De atunci și până în prezent, s-au scris nenumărate cărți de proză scurtă, dar, dacă m-aţi întreba ce se subînțelege prin această noțiune, cu gren aş putea formula un răspuns eshaustiv.
Poetul Nicolae Dabija era de părere că reuşeşti să scrii o carte bună în măsura în care lași în ea loc și pentru Dumnezeu.
Din acest punct de vedere, o proză scurtă ar fi, probabil, un text literar în care Demiurgul ocupă mai mult loc decât cuvintele.
Literatura are nevoie de miracol. Cu cât proza e mai scurtă, cu atât miracolul din ea trebuie să fie mai tulburător.
Autorul - Aurelian Silvestru