Acest freamăt blând al absurdului e o carte solară, nu doar fiindcă acțiunea nuvelelor se petrece în țări din bazinul mediteranean (Franța, Italia, Maroc), ci și pentru că prozele incluse în volum ilustrează dinamismul, optimismul, „la joie de vivre”, harul tonic ale unei autoare cu adevărat îndrăgostite de viață, de creație, de semeni. E o carte în care personajele își trăiesc întâmplările ca pe un dat al sorții și încearcă să profite cât mai mult de tot ce le oferă existența. Mediul în care se desfășoară acțiunea nuvelelor e unul simplu, normal, nesofisticat, un mediu în care orice cititor se poate regăsi, dar în care, negreșit, apare câte un element neprevăzut, neașteptat ce captivează imediat și personajele și cititorul.
Conflictele nu sunt stufoase, trama se țese dintr-o singură urzeală, ceea ce conferă fluență narațiunii. Expunerea este concisă nu doar pentru că respectiva concizie e impusă de genul abordat, ci fiindcă aceasta e una din caracteristicile scrisului lui Muriel Augry: mergerea la esențe, renunțarea la artificii tematice, narative, stilistice, care, mai mereu, își dovedesc inutilitatea.
În Acest freamăt blând al absurdului, prozatoarea își propune să arate că nu doar spectaculosul, ci și realul cotidian, faptul mărunt de viață, banalul de zi cu zi care ne este dat pot constitui substanța (suculentă!) a unor captivante narațiuni, a unor povești mereu noi.
În Acest freamăt blând al absurdului, prozatoarea își propune să arate că nu doar spectaculosul, ci și realul cotidian, faptul mărunt de viață, banalul de zi cu zi care ne este dat pot constitui substanța (suculentă!) a unor captivante narațiuni, a unor povești mereu noi.