Adio, fratele meu

Povestirile lui John Cheever oferă o viziune de ansamblu asupra societăţii americane din a doua jumătate a secolului XX. Scrise în acelaşi stil ironic, care îmblânzeşte tonurile sumbre ale unei lumi marcate de război, acestea împletesc, în mod deliberat, destinele aceloraşi personaje angajate în relaţii amoroase sau afaceri eşuate, încercând să facă faţă snobismului suburbiilor de lux, crizei individualităţii într-un spaţiu dominat de rutină şi convenţionalism sau sentimentului dezrădăcinării, resimţit, în mod deloc întâmplător, în decorul oraşelor cu cel mai pronunţat caracter turistic. Umorul pare să fi rămas singurul aliat în obsesiva căutare a unei ordini fireşti a vieţii, în ciuda absurdului şi sărăciei existenţei cotidiene.