Dacă timpul lui azi s-ar lăsa reprezentat și altfel, acesta ar fi țesut din povești, din instantaneele unui aici și acum, din însemnătatea lui a fi prezent. Sau din clicuri, dacă ne raportăm la cartea lui Dani Torrent, „Album pentru zile ploioase”.
Povestea, impregnată cu nuanțele jovialului, își concentrează semnficațiile, pornind de la imaginea unui băiețel și de la pretextul său pentru a fi bucuros –ultima zi de vacanță. Motivele lui sunt, desigur, bine întemeiate, iar printre ele se numără coroana de hârtie care-i este așezată pe cap, tortul preferat pregătit de bunica, suflatul în lumânări sau cadourile foarte speciale. Dar ziua aceasta nu marchează numai o aniversare, ci și întâlnirea cu întreaga familie, sărbătorită prin detașarea de grijile cotidiene. Astăzi este despre a fi ușor ca o pasăre, despre baloane de săpun care strălucesc în soare, despre a plonja în miile de scânteieri aurii ale apei.
„Astăzi”este și laitmotivul narațiunii, nucleul textual în jurul căruia se conturează paralele semantice. Folosind ca prilej aniversarea băiatului, autorul conferă valoare unei zile banale pentru toți ceilalți, transformând-o într-un astăzi al bucuriei și al împlinirii. Dar înrâurirea benefică a timpului prezent devine și mai evidentă odată corelată unui alt adverb de timp – „mâine”.
Raportul comparativ „azi-mâine” subliniază dominantele celor două coordonate temporale. Prezentul devine sinonim spontaneității, puterii de a trăi clipa, ancorării într-un timp care are răbdare și care permite desfătarea după bunul plac. Pe de altă parte, lucrurile serioase, importantesuportă amânarea și gravitează în jurul lui mâine: de exemplu, începerea școlii sau mersul la serviciu al adulților.