Să ne privim în oglindă
Două rațe se duc la baltă pe același drum pe care deunăzi s-au întâlnit cu un vulpoi — o fi bine? Leul vrea neapărat să vadă că un biet gândăcel îi face numaidecât o plecăciune — nu așa i se cuvine regelui animalelor? Trei broaște aleargă după capătul curcubeului unde cu siguranță se află o comoară și ce să vezi? Chiar găsesc capătul. Un urs vrea să fie la modă, pentru că e un urs grozav pe care toată lumea trebuie să-l admire — sfaturile unei ciori vor pica la fix. O cămilă dansează, o pisică visează, un struț e îndrăgostit, un hipopotam se duce la restaurant, un șoricel vrea să vadă marea — fantezia lui Arnold Lobel nu are margini, iar aceste fabule amuzante și în același timp subtile pe care ni le spune nu sunt, de fapt, decât o oglindă în care ne invită să ne privim.
Cei mari și puternici cad cel mai de sus • Uneori e cât se poate de sănătos să-ți schimbi obiceiurile • Dragostea își este propria răsplată • E greu să te dai drept ce nu ești • Sfaturile prietenilor sunt ca vremea, uneori bune, alteori rele • Când își doresc cu tărie ceva, unii sunt în stare să creadă orice • Totul e bine când se termină cu o masă bună • Fericirea e a celor care se bucură de ceea ce fac • La orice reziști, dar la lingușeală nu • Purtările copiilor oglindesc obiceiurile părinților • Merită să faci un drum oricât de lung și de anevoios pentru o clipă de fericire adevărată.
Arnold Lobel (1933–1987) a fost un autor și ilustrator american, creatorul a numeroase volume de povești și povestiri destinate copiilor care se află la primele încercări de a citi singuri. Povestirile sale sunt adevărate bijuterii literare, realizate cu finețe și umor subtil în jurul unor întâmplări uneori extraordinare, alteori cât se poate de obișnuite, dar întotdeauna legate de valori importante care trebuie transmise copiilor: compasiunea, răbdarea, curajul, perseverența, puterea imaginației și, nu în ultimul rând, dorința de a-i ajuta pe ceilalți și de a fi fericiți împreună.