... un economist britanic care vizitase Irlanda în timpul grevei s-a întors acasă şi a sunat la banca al cărei client era, ca să afle că, atunci când cecul scris de el (şi încasabil la o bancă britanică deschisă) fusese încasat, el avea semnături pe spate: fiecare persoană din Irlanda semnase că transferase datoria altcuiva.
Iată unde apare berea în peisaj. Barurile din Irlanda au făcut un pas în faţă şi au înlocuit băncile ca principale instituţii responsabile pentru remedierea datoriilor, permiţându-le clienţilor să schimbe aceste bilete la ordin pe bani.
Să zicem că Albert voia să-i plătească Brendei o zi de muncă; putea, pur şi simplu, să-i scrie un cec pentru 100 de lire. însă asta o lăsa pe Brenda cu o problemă. Dacă voia să cumpere ceva cu 50 de lire, nu putea folosi cecul, iar fiindcă băncile erau închise, nu putea nici să-l depună în cont şi să retragă 50 de lire numerar.
Chiar dacă voia să plătească cei 100 de lire unei alte persoane, poate că aceasta nu-l cunoştea pe Albert şi nu avea încredere că documentul avea să-şi păstreze valoarea când băncile se redeschideau.
Barurile s-au dovedit a fi soluţia. Ca deţinător al unei afaceri cu numerar, proprietarul vedea volume imense de monede şi bancnote trecându-i pragul în fiecare zi, aşa că adeseori avea resursele necesare ca să schimbe cecul cu ceva care putea fi folosit pentru plată. La fel ca bancherii, nici cârciuniarii nu făceau acest lucru din bunătatea inimii lor; acceptau doar cecurile despre care credeau că aveau să fie plătite.
Fraudele au crescut exponenţial pe timpul grevei. Deşi uneori erau descoperite, un fan întreprinzător al curselor de cai a reuşit să scrie un cec pentru un cal, apoi şi-a folosit câştigurile ca să-şi plătească datoria.;
Asumându-şi acest rol, proprietarii aveau un avantaj. Managerul barului local ştia deja ce şanse avea ca oamenii să-i plătească înapoi, mulţumită experienţei anterioare cu creditele acordate clienţilor pentru câte o noapte de beţie. Cunoştinţele despre clientelă însemnau că avea deja o idee despre calitatea biletelor la ordin şi cât de mult numerar putea acorda dacă voia să-şi păstreze afacerea. După cum vom vedea pe parcursul acestei cărţi, banii sunt strâns legaţi de informaţii şi de risc.
Greva funcţionarilor bancari irlandezi ne oferă două lecţii importante. Prima este că datoria e un fel de monedă; poţi folosi faptul că cineva îţi datorează bani ca să le plăteşti altor persoane. O promisiune de plată transferabilă poate fi în sine o plată şi poate fi creată din nimic - oricine poate scrie un bilet la ordin.
A doua lecţie este esenţială. Banii se bazează pe încredere. Fără încrederea că vor fi returnaţi, datoria nu valorează nimic. Cecurile puteau fi, într-adevăr, create din nimic, dar erau lipsite de valoare dacă nu credeai că persoana care le scrisese avea să-ţi dea banii înapoi. Barurile au jucat acest rol de monitorizare a creditului, ţinând minte cine era un bun datornic şi cine nu...