Geneviève Damas (n. 1970) nu este doar una dintre figurile luminoase și surprinzătoare ale scenei bruxelleze, autoare dramatică (STIB, ed. Lansman, 2007, Prix du Parlement de la Communauté française de Belgique; Paix Nationale / Nationale Vrede, ed. Lansman, 2012; La Solitude du Mammouth, ed. Lansman, 2017), animatoare de evenimente scenice destinate autorilor contemporani (Portées – Portraits). Este și, mai cu seamă, una dintre prezențele literare de prim plan, ale căror răspunsuri convingătoare la realitatea trăită definesc statutul scriitorului ca „purtător al cuvântului celor fără de cuvânt”. De la debutul ca romancieră din 2011, cu Si tu passes la rivière (ed. Luce Wilquin, Prix Victor Roussell, Prix Plume d’Or pour le premier roman, Prix des cinq continents de la francophonie), Histoire d’un bonheur (ed. Arléa, 2014), Patricia (ed. Gallimard, 2017), Monsieur André (ed. Weyrich, 2018) la Bluebird (ed. Gallimard, 2019), Geneviève Damas deapănă poveștile unor ființe fragile care au în comun aceeași inocență în „a spune” lumea și aceeași dureroasă nevoie de adevăr, certitudine și tandrețe.
Bluebird… pasărea albastră, miraj al fericirii. Oricât de departe s-ar vrea titlul, în strania lui rezonanță, de umbra feeriei lui Maeterlinck, valoarea aluzivă, înțelesul lui profund vin să-i ofere poveștii Juliettei un spațiu de reflecție care o scoate din cotidian, din pretextul faptului divers. Sau poate nici măcar „fapt divers”, ci doar banal la scară socială, cu soluții birocratice eficiente, umanizate chiar de personaje care își îndeplinesc inteligent rolurile. Rămâne însă drama personală, cu proporții de catastrofă la înălțimea celor Geneviève Damas „șaișpe ani jumate” ai eroinei.
În paginile a ceea ce se vrea o scrisoare destinată celui ce va veni, dar nu e, declinându-se mai curând ca o structură narativă fragmentară, cititorul pătrunde prin efracție. O lectură peste umăr, deci cu atât mai tentantă, a unui puzzle ce recompune, pe de-o parte, experiența realului în dimensiunile sale contradictorii: iubire, indiferență, prietenie, cinism, căldură, cruzime, egoism, prostie – țesătura intimă a mediului ambiant, iar, pe de alta, înțelegerea, revelația propriei ființe, ocultată de materia vâscoasă a rutinei și locurilor comune.