Până la treisprezece ani, Christine nu şi-a cunoscut tatăl. Nu ştie despre el decât puţinele lucruri pe care i le-a spus mama ei cât a crescut-o singură, dintr-un salariu modest de dactilografă, într-un orăşel din centrul Franţei, înfruntând oprobriul public la care se expuneau în acea perioadă mamele necăsătorite. Nu l-a văzut decât într-o fotografie veche. De aceea, când îl întâlneşte la Strasbourg, unde el conduce departamentul de traduceri din limbi indo-europene din cadrul Consiliului Europei, este peste măsură de entuziasmată şi de emoţionată. Şi-a dorit mereu un tată, aşa cum au toate prietenele ei. Iar tatăl ei e un bărbat frumos, elegant, inteligent, amuzant. Un om de succes. Care vrea s-o recunoască drept fiică în ciuda faptului că e căsătorit şi are doi copii mai mici. Care o face să se simtă specială şi îi spune în fiecare scrisoare cât de mult o iubeşte. Când el o sărută pe buze sau face aluzii sexuale pe care ea nu le înţelege sau îi trimite scrisori tandre, Christine simte instinctiv că gesturile lui sunt nepotrivite pentru o relaţie tată-fiică, însă neputinţa de-a povesti ce i se întâmplă şi dorinţa de-a fi pe placul tatălui o împing încet-încet spre tragedia care i-a marcat viaţa.
Christine ANGOT (n. 1959, Châteauroux, Franţa) este romancieră, dramaturgă, autoare de proză scurtă şi personalitate mediatică. A debutat în 1990, fiind recunoscută pentru scriitura ei lipsită de preţiozitate, pentru tenacitatea stilului simplu, aparent fără ascunzişuri, dar care adeseori reuşeşte să surprindă traume personale. Autoare a mai multor romane, dintre care amintim Sujet Angot (1998), L’Inceste (1999), Pourquoi le Brésil? (2002), Les Désaxés (2004, distins cu Premiul France Culture), Rendez-vous (2006, pentru care i s-a decernat în acelaşi an Prix de Flore), Le Marché des amants (2008), Les Petits (2011), Une Semaine de vacances (2012), La Petite Foule (2014), volume de proză scurtă şi piese de teatru, Christine Angot se numără printre cei mai proeminenţi scriitori francezi contemporani. În 2013, Ministerul Culturii din Franţa i-a decernat Ordinul Artelor şi Literelor. La Editura Polirom a apărut romanul O iubire imposibilă (2016), nominalizat la Prix Goncourt şi distins cu Prix Décembre 2015.