Alături de Mircea Nedelciu, Ioan Groșan este cel mai important prozator (căror li s-a alăturat mai târziu poetul Mircea Cărtărescu) al generației optzeci.
Volumele sale de proză scurtă Caravana cinematografică, Trenul de noapte, Școala ludică, Planeta mediocrilor, urmate de romanul O sută de ani de zile la porțile Orientului (un fel de Levantul în proză al postmodernismului românesc) au devenit volume de referință pentru literatura română din ultimele decenii ale secolului XX.
Darul narativ, cu totul deosebit, de a crea impresia lejerității facerii textului (precum povestitorul arhetipal, care narează mai mult de dragul spusului, decât de grija tramei), conduce la obținerea unui produs natural, ușor digerabil. Astfel încât cititorul îl consumă fără niciun efort, indiferent dacă e vorba de o istorie inedită, amuzantă în sine, ori este parafraza unui text arhicunoscut din literatura lumii.
De altfel, chiar și acest volum, care parcă spune istorii și nu se joacă, precum altă dată, de-a literatura, tot lecții de literatură ne dă, demonstrând că „toată literatura de azi e o replică la cea de ieri” (Mircea V. Ciobanu).
Darul narativ, cu totul deosebit, de a crea impresia lejerității facerii textului (precum povestitorul arhetipal, care narează mai mult de dragul spusului, decât de grija tramei), conduce la obținerea unui produs natural, ușor digerabil. Astfel încât cititorul îl consumă fără niciun efort, indiferent dacă e vorba de o istorie inedită, amuzantă în sine, ori este parafraza unui text arhicunoscut din literatura lumii.
De altfel, chiar și acest volum, care parcă spune istorii și nu se joacă, precum altă dată, de-a literatura, tot lecții de literatură ne dă, demonstrând că „toată literatura de azi e o replică la cea de ieri” (Mircea V. Ciobanu).
Cartea este destinată tuturor cititorilor experimentați, interesați de literatura de bună calitate, precum și elevilor, studenților, profesorilor filologi.