„O citesc pe Despina de multă vreme. Mult înainte să o cunosc, o intuiam — în felul în care vedea lumea: cu luciditate, cu o melancolie fără decor, cu un soi de tandrețe care nu se oferă ușor, cu o armură cool de protecție.
Am așteptat să scrie poezie. Acum o face. Și o face fără să se protejeze.
Carte de bucate pentru hiene mici nu e o colecție de versuri. E un manual de supraviețuire scris în șoaptă. O anatomie a gesturilor mărunte, a cruzimii zilnice, a visului care nu moare, chiar dacă e trântit în colțul bucătăriei.
Despina nu oferă rețete. Nu îndulcește. Ea observă. Taie. Plasează adevărul pe farfurie, fără garnitură.
Și, din când în când, te ia de mână și-ți spune: visează, chiar și aici. Mai ales aici.” -- Maurice Munteanu