Cărțile populare își au origine foarte veche, locul naşterii lor fiind, în principal, ţările asiatice. Prin traduceri, încă în antichitate şi în epoca medievală timpurie, acest gen de literatură populară pătrunde în culturile greacă, latină şi slavonă, iar apoi este asimilat de civilizațiile europene mai noi. Pătrunderea lor în literatura română este legată de răspândirea, pe timpul dominației fanariote, a ediţiilor greceşti care au stimulat traducerea românească și difuzarea lor exclusiv prin còpii. Aceste cărți au avut un impact destul de consistent în mediul nostru cultural din secolele XVII-XIX (dar și până la începutul secolului XX), ele dezvoltând ulterior ceea ce numim azi ficțiunea literară sau literatura artistică, în paralel cu literatura religioasă și literatura istorică (cronografia). Mai mult, ecourile acestor cărți le regăsim frecvent în opera clasicilor și în amintirile orale, fiind vorba, de fapt, de primele cărți de literatură universală în spațiul nostru.
Lucrarea Cărțile populare românești păstrate în străinătate reproduce textele cărților populare românești cunoscute în literatura de specialitate sub titluri prescurtate: Bertoldo, copiată înainte de 1774 în Moldova istorică și păstrată la Muzeul Istroric de Stat din Moscova, Alexandria, transcrisă în 1790 la Chișinău și conservată la Biblioteca Națională din Kiev, Sandipa, copiată în Moldova istorică și aflată astăzi la Biblioteca Rusă de Stat din Moscova. Volumul mai conține: studiu introductiv, repere cronologice, notă asupra ediției, note și comentarii, iconografie și glosar, semnate de un filolog serios și scrupulos Galaction Verebceanu.
Cartea este o rară ocazie pentru citirorii de meserie și de vocație să parcurgă textele despre care, de regulă, a auzit doar pomenindu-se în operele clasicilor.