Complexul Orfeu este o nouă carte de eseuri semnată de istoricul și criticul literar Eugen Lungu, care se remarcă, ca de obicei, prin profunzimea și larghețea ideilor supuse interpretării, dar și prin rafinamentul și savoarea scriiturii.
Volumul este constituit din trei părți, Istorie și prezent, Meandrele lecturii și Amurgurile erosului, abordând fie teme mai puțin cunoscute din istoria noastră literară, precum corespondența romanțată dintre tânărul poet înregimentat Alexei Mateevici și viitoarea sa soție Teodosia Novițkaia, fie subiecte fierbinți din literatura universală , cu referință la cele mai de succes apariții editoriale din ultimul timp, cum ar fi romanul Fiul (2013), semnat de scriitorul american Philipp Meyer.
Pagini bune din carte sunt dedicate romanelor scrise de controversatul romancier francez Michel Houellebecq, mai exact, Particule elementare și Supunere, criticul încercând multiple grile de lectură pentru aceste bulversante scrieri, atrăgându-ne în special atenția asupra unor probleme stringente ale omenirii pe care le ridică scriitorul, dincolo de maniera sa de a șoca, în scris, prin fel de fel de excese neortodoxe.
Amurgurile erosului este de departe cea mai antrenantă parte a cărții, chemând cititorul la reflecții pe teme vechi, dar eterne: tristețea, mila și milostenia, iubirile târzii, spre final autorul oferindu-ne un eseu laborios despre pictura lui Vermeer și influențele ei asupra unor mari personalități ale lumii.
Complexul Orfeu este un concept definit în premieră de Eugen Lungu, concept echivalent cu arta îndoielii, care ar fi bine s-o exerseze orice scriitor ce își consacră inspirația pentru triumful literaturii, poate un prim semn prin care se poate aprecia valoarea unei opere. Un prim semn prin care putem aprecia și valoarea acestei cărți, întrucât autorul e încolțit bine de sâmburele îndoielii.