Convorbirea unui filosof creştin cu un filosof chinez asupra existenţei şi naturii lui Dumnezeu este testamentul filosofic al lui Nicolas Malebranche, socotită multă vreme drept cea mai bună lucrare a autorului datorită perfecţiunii doctrinei şi a metodei originale de a filosofa. Este o piesă importantă în „cearta riturilor”, o polemică ce a zguduit Europa creştină şi intelectuală a veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea cu privire la asemănările şi deosebirile dintre creştinism şi gândirea chineză. În faţa atitudinii laxe a iezuiţilor care preiau în scopuri misionare elemente şi practici din religiile asiatice, dominicanii şi franciscanii găsesc sprijin pentru poziţia lor rigoristă în pana celui mai puternic metafizician al vremii. Spre deosebire de Pascal, care participă şi el la campania împotriva unei viziuni prea creştine asupra învăţăturilor lui Confucius, Malebranche se ridică deasupra oricărei referinţe istorice sau anecdotice, fie ea şi biblică, pentru a trata doar problemele Raţiunii universale şi ale receptării Fiinţei dincolo de particularisme culturale. Alăturarea răspunsurilor purtătorilor de cuvânt ai misionarilor iezuiţi face dreptate dacă nu unei viziuni filosofice comparabile ca maiestate, cel puţin unei practici de deschidere culturală remarcabile.
Claudiu Gaiu