La zece ani de la apariția volumului Cronica ideilor tulburătoare, Matei Vișniec revine cu o selecție de articole și eseuri social-politice și culturale. Acestea ne înfățișează portretul unei lumi în schimbare accelerată, dar și portretul unui om avid să înțeleagă realitățile tulburătoare din jurul său. Mereu cu un pas înaintea armatei de istorici, eseiști, sociologi, filozofi, politologi, jurnaliști, lumea contemporană evoluează atît de rapid, de subtil și de surprinzător, încît instrumentele cu care este studiată devin în scurt timp perimate. În această situație este necesar un efort continuu de reflecție critică pentru a înțelege ce se întîmplă și pentru a lua decizii privind viitorul. O întrebare răvășitoare traversează întreaga carte: oare va fi necesar, avînd în vedere mersul istoriei prezente, să se renunțe la democrație și la libertate în schimbul securității și al conservării mediului înconjurător?
„De ce ar trebui să abandonăm jurnalismul pe mîna celor care îl nivelează și îl subordonează spectacolului mediatic? Jurnalistul nu este un fotograf, un tehnician care face o ecografie. El este (sau trebuie să devină) un medic, cel care analizează ecografia, un interpret, în sensul că interpretează ecografia realității și distinge zonele tumorale ale actualității. Înrolarea în masă a jurnaliștilor în mașina mediatică este o imensă pierdere pentru democrație, mai ales într-o perioadă cînd democrația însăși a intrat în criză și tinde să devină, după cum vedem și la Est, și la Vest, o mascaradă.” (Matei Vișniec)