A venit la înmormântare
nu-l mai țineam minte dar mi-a zis
„eram copii în curte la bunicul tău
și tu aventuros ca de-obicei
– ce-ar fi să îngropăm un mesaj
pentru noi cei din viitor? –
pe urmă am încercat și eu singur
și peste ani se construia pe deasupra
sau se turna ciment”
Îi părea rău ca de un eșec
dar mi-am amintit instant de el
de amiaza aia de vară
pe grămada de lemne în fața grădinii
cu straturi de roșii mari
urâte, cărnoase și dulci.