Iubim și urâm, vrem să plecăm, dar și să rămânem, putem simți și bucurie, și tristețe cu privire la un anumit aspect al vieții. Ambivalența ne însoțește constant. După ce a studiat mai bine de 50 de ani ambivalența, William Miller consideră că este inerent condiției umane faptul că experiența de zi cu zi presupune motivații conflictuale la nivel individual și colectiv și că alegerea pe care o faci contează cu adevărat. Ambivalența nu trebuie să fie întotdeauna rezolvată; uneori hotărâm să tolerăm și să echilibrăm aspecte care par opuse. Însă unele dintre cele mai importante alegeri de viață se iau în miezul ambivalenței, creuzetul în care se plăsmuiește caracterul. O mai mare conștientizare a propriei ambivalențe este calea către o mai bună autocunoaștere și către o mai clară intenționalitate în privința modului în care reacționăm la aceasta.
William R. Miller este profesor de psihologie și psihiatrie la University of New Mexico. Interesat de psihologia schimbării, este coautor al tehnicii interviului motivațional. A publicat peste 500 de acticole și 50 de cărți și este unul dintre cei mai citați cercetători din lume.
La urma urmei, ambivalența poate fi acceptată ca un dar, privilegiu de a alege între mai multe posibile versiune ale sinelui și ale viitorului. Experiența ambivalenței ne poate aduce la pietre de hotar care exprimă și modelează valorile noastre prin faptul că s-ar putea să facem atunci cele mai importante decizii din viața noastră. Așa este experiența bogată a faptului de a fi om: contemplare a diferitelor căi posibile și alegere a drumului pe care îl vom urma. Din această perspectivă, ambivalența este însăși esența ființei umane. - William R. Miller
Tensiunea poate fi provocată de un conflict între gânduri, sentimente, atitudini, motivații, acțiuni sau valori de care suntem atașați profund. E ca și cum ar exista un comitet interior ai cărui membri susțin diverse aspecte care reprezintă diferite părți din noi. Unul dintre membri spune ceva și un altul îi răspunde „Da, dar..." Un altul își exprimă dezacordul direct: „Nu, greșești." Uneori dezbaterea poate deveni pasional de încinsă. Unul dintre membri este furios, altul înfricoșat, iar un altul este convins de propria dreptate. Poate fi interesantă identificarea vocilor din comitetul tău interior.12 Cine stă la masă? Ce argumente sunt aduse în discuție și ce sentimente aduc? Care voci sunt mai puternice și mai influente? - William R. Miller
Cuprins
Prefață
PARTEA I. Natura ambivalenței
1. Vreau și nu vreau
2. Patru nuanțe ale ambivalenței
3. Limbajul ambivalenței
Partea a II‑a. Cum funcționează
4. Sursele ambivalenței
5. Influențe sociale
6. Din adâncuri
7. Consecințele ambivalenței
8. Diferențe individuale
9. Răspunsuri față de ambivalență
Partea a III‑a. Rezolvarea ambivalenței
10. Clarificarea propriilor valori
11. Imaginea de ansamblu
12. Regăsirea drumului
13. Acceptarea ambivalenței
Note