Volumul de față include romanul Decădere umană, urmat de patru povestiri emblematice pentru personalitatea literară a celui care și-a pus amprenta asupra culturii nipone postbelice: Amintiri (Omoide, 1933), Eleva (Joseito, 1939), O sută de vederi ale Muntelui Fuji (Fugaku hyakkei, 1939), Opt scene din Tōkyō (Tōkyō hakkei, 1941).
Lucrare reprezentativă a literaturii japoneze postbelice, Decădere umană este o carte-cult atât pentru publicul nipon, cât și pentru cititorii de pretutindeni. Folosind convenția jurnalelor găsite, cartea trasează destinul artistului Yōzō Ōba, a cărui viață este marcată de inadecvare, eșec, alienare și disperare.
Plecat la studii la Tōkyō, Yōzō este atras de studiul artei şi de viaţa boemă a capitalei. Împreună cu un alt artist aspirant, Masaki Horiki, Yōzō își trăiește viața fără a reuși să-și găsească un țel (nici arta, nici implicarea politică nu îi aduc împlinirea), recurgând la toate paradisurile artificiale pe care și le permite și sfârșind prin a încerca să se sinucidă.