Dana Ștefan (n. 1980) a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității București, este profesoară de limba și literatura română și absolventă a două programe de master, unul de didactici ale disciplinelor filologice și unul de pedagogii alternative și artă teatrală în educație. Grupaje din poemele sale au apărut în antologiile Row of Masks – Editgraph (2020) și O tandrețe strict teoretică – Cartex (2025), dar și în reviste și pe platforme literare precum Echinox, Tomis, Matca, Familia, Golan, Altazor, Azahar, Planeta Babel, Ficțiunea OPTm, O mie de semne, Noise Poetry etc., unele fiind traduse în spaniolă și engleză. În 2019, a publicat un volum de poezie sub pseudonim.
Mă interesează cum își gestionează Dana Ștefan raportul poeziei pe care o scrie cu presiunea memoriei de familie. Mai ales pentru că de familie țin și pozițiile de rugăciune și notele de călătorie, de persoanele pentru care suntem sentimente, ca și paradoxurile acestor situații. Materialul cu care lucrează Dana în poezia ei e mereu fragil, mereu în căutarea unui eu care să garanteze tot cu riscul imploziei. Iar riscul face poezia să merite. -- Răzvan Țupa