Dincolo de ceață este un roman al memoriei, al iubirii care învinge timpul și al femeii care învață să trăiască cu dorul în locul împlinirii. Pe fundalul dramatic al rupturii Basarabiei de România, autoarea construiește cu o simplitate emoționantă și o autenticitate rară povestea Ioanei — o femeie care nu a trăit dragostea alături de omul iubit, dar care i-a rămas legată prin suflet, ca o fereastră mereu deschisă spre o lume care n-a fost.
Romanul e structurat pe două planuri temporale care se împletesc firesc: prezentul, în care Smaranda, o tânără care visează să scrie, o ascultă pe mătușa Ioana și devine martora unei iubiri interzise de istorie; și trecutul, redat prin confesiunile tandru-amare ale Ioanei, care transformă tăcerea în cuvânt și absența în memorie colectivă. Temele centrale ale romanului sunt dragostea interzisă, sacrificiul, iertarea și transmiterea poveștilor de viață ca moștenire spirituală. În același timp, romanul atinge subtil și temele identității, apartenenței și suferinței colective. Limbajul este viu, profund moldovenesc în ritm și culoare, iar vocea narativă are candoare, umor și înțelepciune. Nu lipsesc pasajele de o poezie aparte, în care dorul e comparat cu apa Prutului, iar dragostea devine „ceva ce n-a fost, dar a rămas”.
Dincolo de ceață este o poveste de iubire, este o mărturie. Un omagiu adus tuturor femeilor care au așteptat. Care n-au avut o viață „ca în cărți”, dar care au trăit cu demnitate, în tăcerea care uneori vindecă mai profund decât tincturile. Acest roman nu doar se citește. Se simte. Se ține minte.