Doamne

Dumitru Crudu scrie poezie clădită pe un paradox: este în acelaşi timp un dialog livresc, purtat în sincronie şi în diacronie (o polemică, dacă vreţi), dar şi un act existenţial. (...) E vorba, bineînţeles, de revolta scriitorului faţă de falsa literatură, de mimarea actului literar, care, de ce să nu recunoaştem, reprezintă cam 90 % din producţia artistică a omenirii. Poezia lui Dumitru Crudu se luptă cu facilul, cu demonul hai-să-ne- prefacem-că-sîntem-poeţi. Şi ce formă mai bună de răzbel există decît lupta de gherilă?” (Bogdan-Alexandru Stănescu)