Fiind la origini un gen marginal, mai precis: un gen de frontiera, la intersectia prozei si a literaturii non fictiune, eseul a castigat teren, mai ales in secolul XX, devenind foarte solicitat, inclusiv in literatura romana. Eseul literar, la care s-au adaugat cele general umaniste, istorice, sociologice, culturologice, stiintifice, filosofice, pe teme estetice sau etice etc., a inceput sa fie nu doar citit, ci si cultivat pe toate palierele gandirii.
Volumul isi propune, de o maniera explicit-didactica, o trecere in revista a evolutiei genului in literatura universala, cu identificarea liniilor de forta si de seductie a acestui gen, precum si o selectie dintre cele mai remarcabile modele romanesti. Antologatorul si-a dorit o lista de nume, in mare parte, canonice, emblematice nu doar pentru epocile si preocuparile literare pe care le reprezinta, ci si pentru evolutia acestui gen pretentios, pe cat de democratic si accesibil, in aparenta, pe atat de dificil si subtil, in esenta. Un gen inalt, prin care se masoara inclusiv maturitatea unei culturi si care nu poate fi ilustrat decat prin nume grele.
Antologia cuprinde secvente sau texte integrale ale eseistilor romani, modele si totodata ilustratii ale varietatii subiectelor si modurilor de abordare ale acestui gen proteic: Alexandru Odobescu, Alexandru Macedonski, George Calinescu, Constantin Noica, Eugene Ionesco, Emil Cioran, Alexandru Paleologu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Matei Calinescu, Nicolae Manolescu, Mihai Cimpoi, Eugen Lungu, Adriana Babeti, Mircea Cartarescu, Gheorghe Craciun, Alexandru Musina, Emilian Galaicu-Paun, Radu Paraschivescu, Radu Vancu s. a.
Volumul este adresat atat celor interesati de eseu ca gen si reflectarea lui in literatura romana, cat si unui public mai larg, preocupat de evolutia gandirii romanesti in asociere cu evolutia stilului inalt al scrierilor romanesti.