Când secolul al XIX-lea face loc celui de-al XX-lea și invențiile științifice aduc noi modalitați de a calatori și de a vedea lumea, familia ministrului american Hiram B. Otis decide sa se muta în casa sa de la țara recent cumparata: conacul Canterville din Anglia.
Reședința în care urmeaza sa locuiasca ministrul împreuna cu soția și cei patru copii ai sai este însa bântuit. Fostul proprietar îl avertizeaza pe domnul Otis ca fantoma lui Sir Simon de Canterville, care-și ucisese soția, pe Eleonor, cu secole în urma, bântuia conacul.
Rapid, familia face cunoștința cu batrânul locatar, care, departe de a-i speria, îi deranjeaza doar pe adulți cu zgomotul de lanțuri și de catușe târâte pe podea. Urmeaza adevarate negocieri între Otis și fantoma, careia îi ofera o sticluța de ulei pentru a-și unge lanțurile, compensând astfel insultele gemeniilor familiei care-i întind amuzați diverse capcane: aluneca, de pilda, pe podeaua unsa cu unt sau primește o perna în cap. Fostul ucigaș se izoleaza și se simte umilit. Salvarea vine însa de la Virginia, fiica ministrului. Emoționata de suferința fantomei, aceasta se roaga pentru sufletul lui Sir Simon și plânge pentru pacatele lui, ca sa-l îmbuneze pe Îngerul Morții. În final, fantoma își gasește liniștea în iarba înalta a Gradinii Morții.
Remarcându-se printr-o tușa serioasa de umor și de ingeniozitate, aceasta poveste clasica este una dintre cele mai frumoase povești ale lui Oscar Wilde, fiind publicata pentru prima data, împreuna cu alte trei povești, „Crima lui Lord Arthur Savile”, „Sfinxul fara secret” și „Milionarul model”, în 1891.