In marea trecere, lumea și-a configurat continuu devenirea – lucrurile și-au schimbat sensul, iar oamenii și l-au apropriat. Obiectele au devenit simboluri, experiențele s-au transformat în amintiri, iar funcționalitatea a fost neîncetat reinventată. În fond, această metamorfozare e surprinsă și în paginile cărții „Farul sufletelor”, scrisă de Aries A. Almada și ilustrată de Zuzanna Celej.
De ziua lui, la împlinirea vârstei de 9 ani, Leo a primit cadou un far – nu unul de jucărie sau în miniatură, ci un far adevărat, vechi și decolorat. Bunicul a fost cel care i l-a dăruit și tot el i-a explicat, urcând împreună pe drumul de la malul mării, ce utilitate avea acesta: în vremurile de demult, farul călăuzea bărcile spre țărm, ajutându-le să nu se izbească de stânci. Dar rolul său devenisealtul astăzi…
Mai apoi, ajunși în turnul luminător de pe coasta mării, bunicul a început să se comporte tare ciudat: a proiectat silueta unei păsări peste norii de pe cer, a stins și a aprins ritmic lumina farului, a plăsmuit un film de aventură cu pirați care se îndrăgostesc de sirene, folosindu-se de planșe transparente cu desene colorate. Cuprins de entuziasmul bunicului, Leo asista la derularea unui obicei fascinant și totodată tainic. De ce făcea bunicul toate acestea și de ce-l aduse și pe el să-i fie martor?
Răspunsul ne este revelat de cuvintele bătrânului, dar și de profunzimea gestului său propagat prin lumina farului. Astfel, din explicarea întregului ritual desfășurat odată cu lăsarea nopții transpare o mutație semantică – farul călăuzitor al bărcilor devine acum călăuzitor al sufletelor. Mizând pe o narațiune închegată în jurul ideii de speranță și alinare, bunicul creează simboluri, folosind imaginea rândunicii, codul Morse sau filmul proiectat. Și, deși au destinatari diferiți, mesajeleau scopul de a ajuta oamenii să supraviețuiască apăsării nopții, pentru a găsi drumul de la întuneric la lumină. Vechiul și decoloratul far este înzestrat cu o funcție nouă – aceea de a salva sufletele celor care-i văd licărirea. Iar rolul de a ajuta persoanele rătăcite îi va reveni de-acum lui Leo. Scoțându-și șapca de marinar și așezând-o pe capul nepotului, bunicul își predă în mod simbolic meseria și responsabilitatea. Și acesta se va îngriji de acum să ghideze sufletele celor aflați în suferință,în întuneric.