„Îmi amintesc cum odată, seara târziu, terminam de citit Frunze de dor. Când am aflat că Gheorghe s-a despărţit de Rusanda, şi a plecat nepetrecut, doar Domnica şi Scridon au venit la gară, am început să plâng în gura mare… Era pe la miezul nopţii. Am trezit toată casa. Ce s-a întâmplat?! Zic – Gheorghe s-a despărţit de Rusanda.” (Tatiana Cojocaru, Donduşeni)
„Druţă râde şi plânge împreună cu eroii săi, el concepe viaţa ca o nesfârşită sărbătoare. Pe acest concept e zidit totul.” (Vasile Coroban)
„Acolo, în Moldova, toate au pornit de la Frunze de dor.” (Eugeniu Coşeriu)