Operele literar-filosofice ale lui Walter Benjamin (1892-1940) se numără printre cele mai discret influente lucrari din epoca postbelică, deși abia după moartea sa si-a dobandit, în afara Germaniei natale, acea faimă si valoare pe care putini i le-au recunoscut în timpul vietii. În prezent, se considera ca a avut una dintre cele mai patrunzatoare si mai originale minti ale culturii central-europene decimate de nazisti.
Iluminări contine doua dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale, Opera de arta în epoca reproducerii mecanice si „Afinități elective de Goethe", precum si eseuri despre arta traducerii, Friedrich Holderlin, arta povestirii, Baudelaire, Proust sau Karl Kraus, oferind cea mai buna ocazie de a explora gandirea originala a lui Walter Benjamin.
Introducerea
pe care o semneaza Hannah Arendt dezvaluie felul în care viata si
opera lui Benjamin reflectă realitatea timpului său, demonstrand
totodată că detine acea rară capacitate de a gandi poetic, fără
a fi însă nici poet, nici filosof.
Ceea
ce ghideaza gandirea poetica a lui Benjamin este convingerea ca, desi
ceea ce este viu este supus distrugerii timpului, procesul de
descompunere este în acelasi timp un proces de cristalizare, ca în
adancul marii, unde se scufunda si se dizolva ceea ce a fost viu
candva, unele lucruri supravietuiesc în noi forme cristalizate ce
raman imune în fata stihiilor, asteptandu-l doar pe culegatorul de
perle ce se va scufunda într-o buna zi la ele si le va aduce în
lumea celor vii — sub forma unor«fragmente de ganduri», ceva
«pretios si straniu», poate chiar ca niste Urphanomene
eterne."
Hannah Arendt