„Fundamentându-și demersul pe un corpus cuprinzător de autori afirmați în variate discipline, dar reținând cu precădere interpretări din proximitatea culturală (Blaga, Eliade, Codoban ș.a.), Oxana Gherman a reușit, cu finețe analitică și rigoare sistematică, să prezinte o înțelegere polimorfă a sacrului, care oscilează între nivelul ideatic și cel experiențial, între intuiții originare și paradoxuri, uneori chiar străinătăți. Dintre numeroasele descrieri fenomenologice și restituiri conceptuale, se poate remarca, în mod particular, investigarea opozițiilor, chiar a contradicțiilor care stimulează discursul asupra sacrului.
La capătul acestui demers inspirat și bine orientat prin multiplele fațete ale sacrului, asemănător cu itinerarul unui călător ghidat de o stea, poezia română din Basarabia poate fi privită ca un adevărat laborator sau, mai degrabă, ca o oglindă a dimensiunii spirituale și transcendente a sacrului, singulară (înrădăcinată în propria istorie), dar și profund universală, în tradiția antropologiei simbolice.” (Jean-Jacques WUNENBURGER)