Sincer vorbind, eu cred că Istoria nu are nici talent, nici scopuri pedagogice. Are doar moftul de a se repeta, dacă n-o citeşti. Şi nu e nevoie s-o buchiseşti - deşi, lucru ştiut, diavolul se pituleşte in amănunte - e bine să-ţi revezi, cel puţin, păcatele mai mult sau mai puţin istorice...
" ... Eu, ca vorbitor de limba română a lui Eminescu, a lui Sadoveanu, a lui Rebreanu şi Creangă, revenit la suprafaţă din băltoaca bilingvismului încă viu (bilingvismul, dar şi subsemnatul!), încerc uneori să-mi întreb interlocutorii (pesimişti?):
„Fraţilor, dar n-aţi încercat să vă reînvăţaţi limba dacă aţi uitat-o?" Sunt atât de puţini cei ce nu se jenează să recunoască acest lucru... Iar tinerii care se întorc de la studii din Ţară nu sunt aşteptaţi cu braţele deschise...
Desigur, e mult mai plăcut, chiar palpitant, să participi la greve în apărarea limbii pe care crezi că o cunoşti, să strigi sloganeşi să arunci anateme pe capul conducerii care vrea să ne ducă în altă parte- şi cred că nu^e deloc rău şi acest lucru -, dar e mult mai greu să te piltmburta pe carte şi, prin muncă asiduă, să-ţi restitui ceea ce ti-a fost furat.' (tfneori, chiar cu învoirea ta, de unde şi păcatul!)
...Mă voi linişti-doar când voi auzi un demnitar vorbind normal limba ţării sau în parlament nu vor mai fi strecuraţi cunoscători de rusă (şi aceea aproximativă) şi total necunoscători de limba oficială a ţării, limbă în care se scriu legile!
Limba noastră, frumoasa noastră limbă românească, nu aşteaptă declaraţii de dragoste. Ea aşteaptă dragostea noastră.„ - Aureliu Busuioc