Annus mirabilis a devenit o metafora a lui 1989. Pe drept cuvant deoarece „schimbarea” din acel an afecteaza direct acea treime din populatia globului pamantesc care traise sub semnul drapelului rosu. 1989 prefateaza si destramarea Uniunii Sovietice si sfarsitul „razboiului rece” ca mari transformari din istoria omenirii.
Cartea „Istoria caderii regimurilor comuniste” avertizeaza insa ca sfarsitul cunoscut n-a fost tocmai un miracol. Niciun alt imperiu nu a avut consistenta si dimensiunile celui comunist desi sub semnul neverosimilului si ineluctabilului a stat aceasta formidabila constructie din chiar momentul facerii sale, demonstreaza si cu acest prilej scriitorul, sociologul, politologul si istoricul Stelian Tanase.
Ca semne ale incurabilei sale patologii, autorul analizeaza, printre altele: razboiul din Afganistan, criza si „carnavalul polonez”, „dictatura cu gulas” maghiara, „pacificarea” de dupa 1968 a Cehoslovaciei, „stalinismul tarziu” din Romania lui Ceausescu, reformele chinezesti, „perestroika” lui Gorbaciov...
In multimea scrierilor despre comunism si a numerosilor autori care abordeaza teme majore ale contemporaneitatii, Stelian Tanase este o prezenta cu prodigiozitate si acribie aparte. Eu nu cunosc pe-un altul care in ultimii 30 de ani sa fi depus mai mult efort prin cercetarea de arhiva si intervievarea de martori implicati. Expert al gnozei comuniste si contestatar al acesteia din insesi anii omnipotentei sale in estul „cortinei de fier”, s-a proiectat frenetic, dupa caderea regimului, in exceptionalitatea unor fapte care-au marcat schimbarea: fondator si redactor sef al primei reviste de stiinta politica din Romania post-comunista, parlamentar din partea unei opozitii renascute, profesor universitar, realizator de filme documentare, jurnalist si manager al unor prestigioase instituitii media, autor de jurnale si memorialistica, de best-sellers fiction si de literatura stiintifica...
Sa citim, asadar, cu luare aminte aceasta carte capitala si pentru intelegerea „enigmelor” lui decembrie 1989 din Romania. Dand, totodata, crezare concluziei sale: „ Stafia comunismului, despre care vorbea Marx in secolul trecut ca ar bantui Europa, s-a dus si nu va reveni niciodata”. (Lavinia Betea)