Denumirea – Jurnal – e mai mult o convenţie editorială, din simplul motiv că notele cuprinse în carte sunt de o mare diversitate tematică. Într-adevăr, unele din consemnări sunt specifice jurnalului, conţinând notaţii aproape zilnice, cu exemplificări ale celor petrecute în ziua respectivă (evident, dacă acestea prezintă un interes istorico-literar). De cele mai multe ori însă însemnările au caracter reflexiv: despre artă şi literatură, despre colegii scriitori (Ion Druţă, Petru Cărare, Ion Bolduma ş.a), despre diverşi oameni de cultură cu care îl intersectează viaţa (marele cineast Andrei Tarkovski, spre exemplu). Sunt şi pagini care conţin fragmente din opere literare proaspăt citite cu mici comentarii ale lui V. Vasilache.
Alte pagini conţin descrieri ale propriilor personaje (mai ales din celebrul roman Povestea cu cocoşul roşu) sau fixează gânduri despre felul de a fi, despre comportamentul şi caracterele acestora, despre rolul lor în text, despre vectorii ideatici ai prozei. Volumul însumează notele din perioada 1966-1975. E unul dintre cele mai agitate decenii din viaţa scriitorului, Jurnalul fiind astfel un adevărat filon de aur pentru exegeţii operei lui Vasile Vasilache.