„Scriitorul Anatol Moraru este un nume de referință al generației ’80, este povestașul nativ care preferă povești scurte (nuveletele lui nu depășesc 3 pagini A4). Scrisul dens, plin de înțelesuri include premeditat cititorul în ecuația narativă, iar acesta recreează instoriile în pânze mult mai ample decât parametrii minimaliști ai textului ca atare. Se pare că autorul lucrează înlăuntrul unei strategii narative, mizând pe sugestie, de aceea își reduce intenționat mijloacele – este și procedeul eficient de a evita redundanțele, precum și pătărănismul facil sau flecăreala pe spații întinse. În condițiile ritmurilor grăbite ale vieții cititorului de azi, laconismul este soluția potrivită.
Laconică, dar memorabilă este proza scurtă a lui Anatol Moraru: ritmul vioi, aluzia umoristică, observația fină, expresia ludică sunt câteva dintre însemnele artei narative prin care scriitorul își captivează cititorii și le livrează bucurii la pachet cu literatură.”
Maria Șleahtițchi