“De fiecare dată când am simțit că doare - am scris
Când mi-a radiat sufletul - am scris.
Iar când m-am pierdut - tot am scris.
Cineva mi-a spus odată: “ce sublimă e poezia, ne face atât de vulnerabili și transparenți." Și chiar am simțit asta.
Acesta este unicul meu loc sigur în care pot fi liberă, deschisă, profundă și slabă
Poezia e terapie pentru suflet, în care eu sunt propriul meu psiholog.
Mai intâi de toate scriu pentru mine, pentru a-mi elibera gândurile, pentru a mă vindeca.
Mai apoi, e despre tine. Persona pentru care simt.
Persoana care indiferent de ce emoții mi-a dăruit - eu îi mulțumesc.
Durerea, speranța, dorul, suferința și așteptarea – toate s-au transformat în poezie.
Acum, ele formează ceea ce puteți ține în mână – volumul: “La un pahar de vorbă”.
De ce „pahar”?
De ce “de vorbă”? - vă las pe voi să-i dați propriul sens.”