E un leu în bibliotecă și nimeni nu știe ce să facă.
Există o regulă despre păstrarea liniștii și există o altă regulă despre alergat, care e interzis. Dar nu există nicio regulă despre lei! Însă câteodată există un motiv serios să nu respecți regulile. Chiar și într-o bibliotecă.
La început, vizitatorii bibliotecii se cam temeau de leu. Dar în scurt timp s-au obișnuit cu el acolo. De fapt, părea că se potrivește foarte bine în bibliotecă.
Labele lui mari nu scoteau niciun zgomot pe podeaua bibliotecii. La Ora de Povești, spinarea lui era o pernă foarte comodă pentru copii. Și nici gând să mai ragă.
— Ce leu de nădejde, spuneau toți și-l mângâiau pe coama pufoasă când treceau pe lângă el. Cum ne-om fi descurcat fără el până acum?
Când auzea una ca asta, domnul McBee se încrunta. Până atunci se descurcaseră mereu de minune! Nu aveau nevoie de niciun leu. Leii, credea el, nu erau în stare să priceapă un regulament. Locul lor nu era nicidecum într-o bibliotecă.