Roman cu un vadit substrat autobiografic, Lorelei este, in fond, o elegie pentru esecul cuplului si totodata un omagiu (compensatoriu si probabil din aceasta pricina cam tezist) adus Stefanei Velisar Teodoreanu (mai putin autoarei, si mai mult sotiei ca principiu traditional de stabilitate).
La fel ca Nunta in cer de Mircea Eliade, ca romanele lui Camil Petrescu, cele ale lui Anton Holban si ca unele dintre operele lui Liviu Rebreanu (Ciuleandra, de exemplu), aceasta carte aduce, implicit, si o marturie despre imposibilitatea implinirii afective intr-o epoca de spulberare a tuturor iluziilor.