Un lider mai puțin „promovat” al generației de aur a literaturii basarabene din sec. XX, un mentor pentru tinerii scriitori, un poet de curaj, cu versuri cutremurate de vibrații ascunse, intense, cu sensuri multiple, împletite în metafore subtile, simbolice.
În vremurile pe care le trăim, poezia lui Damian este ca niciodată de actuală. Ea respiră valori, îndeamnă la integritate, luare de atitudine, ne amintește să gândim, să simțim și să verbalizăm, să empatizăm cu semenii. Damian ne încurajează să „fim verb”. Damian ne îndeamnă pur și simplu să „fim”. Să fim Oameni.
Pâmântenii se trec, cum se trec frunzele, florile, ploile, chiar și poeții. Mesajele lor rămân pentru urmași drept hrană spirituală, model de urmat și ancoră în conștiința neamului. Poeții dăinuiesc prin operele lor, prin cititorii lor... Este o binecuvântare să fii înveșnicit prin cuvinte, cuvinte îmbibate cu har, emoții și dragoste de oameni, de pământ, de viață.
«Fără vârsta e apa
A ei strălucire.
Fără vârstă e viața
Izvorând din iubire.
Și doar clipa aceasta
ce dă-n floare și ține
e de-o vârstă cu roua
e de-o vârstă cu mine.»