Ordinul, a carui lucrare suntem invatati s-o onoram cu numele de «stiinta» sau «arta regala», are cu siguranta in vedere un tel mai inalt decat insuflarea necesitatii de a practica virtutile sociale comune intregii lumi si care, in niciun caz, nu sunt monopolul francmasonilor. Desigur, se cuvine ca noi sa ne familiarizam cu ceea ce reprezinta acest obiectiv mai inalt, pentru a ne intreba de ce indeplinirea acestui tel merita sa fie numita stiinta si sa ne lamurim ce sunt acele «Misterii» pe care doctrina noastra ne promite ca le vom putea atinge in cele din urma, daca ne vom concentra destul de intens pentru a intelege ce poate Masoneria sa ne invete.
[…] Ni se spune ca aceste «Misterii» au fost predate candva «pe cele mai inalte coline si in cele mai joase vai», expresie care nu este decat o figura de stil pentru a spune, mai intai, ca ele au fost predate in cea mai mare izolare si in cel mai mare secret si, in al doilea rand, ca ele au fost predate atat in forme simple, cat si in forme avansate, in functie de capacitatea de intelegere a discipolilor acestora. Este vorba, bineinteles, de cunoasterea comuna tuturor marilor sisteme secrete ale Misteriilor (despre care spunem ca sunt «ordinele nobile ale arhitecturii», adica ale zidirii sufletului) care au existat in Orient, in Caldeea, Asiria, Egipt, Grecia, Italia, printre evrei, printre mahomedani si printre crestini, chiar si printre popoarele africane necivilizate.
Trupul ceresc trebuie construit din insusirile pure ale celui pamantesc. Acesta este unul din cele mai mari secrete si Misterii ale procesului de regenerare si de auto-transformare. Aceasta este adevarata constructie a templului de care se ocupa Masoneria.
W. L. Wilmhurst