Regiunea Autonomă Maghiară este un subiect aproape necunoscut publicului larg. Cum a fost creat, cum a funcționat și cum a fost abandonat un experiment sovietic, gândit de liderii de la Kremlin în frunte cu însuși Stalin – o regiune cu autonomie pe criterii etnice situată în inima României, locuită în proporție covârșitoare de secui, înapoiată economic, orientată cultural și istoric înspre Ungaria și neîncrezătoare și în marele frate sovietic, și în guvernul de la București? Ce urmăreau sovieticii? Cum trebuiau definiți maghiarii din Transilvania: minoritate națională sau naționalitate conlocuitoare? Ce simțeau secuii? Care au fost relațiile locuitorilor regiunii cu Ungaria? Ce atitudine au avut autoritățile române? Cum se desfășura viața economică, politică, socială, culturală în R.A.M.? De ce și cum a fost desființată această entitate?
Stefano Bottoni a realizat această primă cercetare monografică a Regiunii Autonome Maghiare prelucrând – într-un stil din care nu lipsesc ironia ori dramatismul – cele mai recente surse de arhivă românești, maghiare, sovietice și britanice (inclusiv izvoare istorice și monografice locale).
Autonomia teritorială analizată aici n-a fost un concept traductibil prin terminologia actuală; funcția ei a fost alta. Cum România a trebuit să urmeze modelul sovietic de împărțire administrativă și teritorială, R.A.M. n-a însemnat un teritoriu independent, o entitate și o administrație separate de statul român; dimpotrivă. Conducerea comunistă românească a preluat spiritul și litera contribuției lui Stalin la modificarea proiectului de constituție: ideologia socialistă era mai ușor de acceptat și mai puțin străină dacă li se adresa oamenilor în limba maternă. În concepția lui Stalin, autonomia a fost utilizată drept principiu de conexiune, de formare a unei conștiințe socialiste mai puternice.