Una dintre cele mai mari poveri aruncate asupra femeilor și grupurilor minoritare este munca emoțională. Recunoașterea și valorizarea acesteia ar putea schimba însă ierarhia nedreaptă de putere.
De câte ori ai folosit un ton blând pentru a aplana un conflict? De câte ori ai ascuns ce simți pentru a menaja sentimentele celui de lângă tine? Munca emoțională nu ocolește aproape nicio femeie și niciun individ care aparține unui grup minoritar.
O bonă, o infirmieră, până și câștigătoarea unui concurs de frumusețe sunt toate nevoite să depună muncă emoțională. Chiar și într-un context profesional, obligația de a-i servi pe ceilalți impune adoptarea ipostazei epuizante de mamă, sau de soră împăciuitoare, sau de divă sexy și limitează drastic posibila exprimare a sinelui autentic. Paradoxul muncii emoționale este că percepția asupra capacităților femeilor este profund devalorizantă, ceea ce susține în continuare patriarhatul și duce la desconsiderarea muncii prestate de acestea.
Identificând cauzele inegalității de gen, Rose Hackman oferă soluții viabile pentru viitor și pledează pentru o societate care să recunoască și să remunereze corect aportul emoțional al tuturor indivizilor.