Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuţă cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se serveşte o cafea pregătită cu artă. Clienţii sunt mai mereu aceiaşi, ocupă mereu aceleaşi locuri şi îşi petrec timpul în acelaşi fel. Dar tihna şi cafeaua nu sunt singurele experienţe pe care cafeneaua le are de oferit. Dacă te aşezi pe un anumit scaun, poţi să te întorci în timp, într-un moment anume. Există însă anumite reguli. Cea mai importantă este să bei cafeaua până nu se răceşte, altfel rămâi blocat în afara timpului. Iar regula cea mai crudă este că, orice ai face în acele câteva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun să te mai întorci acolo? se întreabă rând pe rând personajele care decid să facă scurta călătorie. Adevărul este că refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvânt ratat în trecut schimbă fundamental ceva: modul de înţelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relaţii, poate a întregii vieţi. Există încă şansa de a schimba viitorul.
Până nu se răceşte cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce în scenă personaje complexe, convingătoare, emoţii intense şi o viziune particulară asupra vieţii şi destinului.
„Până nu se răceşte cafeaua poate că explorează un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limitează în mod inventiv mecanica deplasării în timp la durata unei cafele şi asta îi dă mai multă semnificaţie.” Chicago Review of Books
„Ţesând cu inteligenţă fire fantastice în ceea ce se dovedeşte a fi o poveste captivantă, Kawaguchi construieşte suspansul scenă cu scenă, alegându-şi cu grijă cheile narative.” The Arts Fuse
„Un roman fermecător despre o cafenea japoneză misterioasă în care clienţii care se aşază pe un anumit scaun pot să se întoarcă în timp – dar numai până când cafeaua se răceşte.” Star Tribune
„Kawaguchi pune la punct un sistem de deplasare în timp nesofisticat, de o frumoasă simplitate. Acest roman fantastic fermecător este despre descoperirea fericirii în ciuda trecutului pe care vrem cu disperare să-l revizuim.” The Harvard Crimson
„Kawaguchi are o abilitate fără cusur de a găsi o vibraţie emoţională care durează. Romanul întreţese ceea ce pare la început doar o escapadă bizară cu dilemele iubirii şi pierderii, familiei şi libertăţii, vieţii şi morţii.” The Christian Science Monitor
„O poveste frumoasă, un fel de pildă despre un scaun magic dintr-o cafenea în care, dacă vrei, poţi să te întorci în timp. O lectură ciudată, însă fermecătoare.” The Sydney Morning Herald