Papio
Daca ma intrebi de unde aceste frici, nu stiu sa-ti raspund. Ne era teama ca de fapt nu existam, poate. Ne era frica sa nu fim in realitate si mai neinsemnati decat stiam cu totii ca eram deja.
Stii ce face o astfel de frica in pieptul si mintea unui copil? E ca acidul ala sulfuric (glumeam cand ii auzeam pe unii ascultand tare, de la geamuri, muzica populara, ca iar asculta acid folcloric) (cam asa era pe atunci – trebuia neaparat sa stii sa razi de tot ce era in fapt trist si greu de suportat, trebuia sa stii sa dezvolti un simt al umorului, mai mult decat o filozofie de viata, pentru ca fara el ti se aprindeau plamanii). Oricum, cam asa stateau lucrurile pe atunci.
Marius Padurean