Pedro Páramo este primul roman scris de Juan Rulfo (1955). De la apariția lui, felul în care s-a scris literatură în limba spaniolă s-a schimbat radical. Modul excepțional în care este dezvăluit sufletul mexican poate fi propriu oricărei alte culturi. Personajele sale, reale, ca și cum ar fi trăit în această lume, ne cer socoteală fără să aibă nevoie de o prezență concretă a autorului, în același timp trăind în lumi îndepărtate. Totul până când descoperim ceea ce n-am fi bănuit niciodată.
Narațiunea lui Rulfo se hrănește atât din cunoștințele sale despre istoria Mexicului, cât și din lectura nenumăraților scriitori din lumea întreagă, mai ales nordici, germani și americani. În Pedro Páramo se pot observa reminiscențe din Elegiile duineze, ale lui Rilke și Moartea lui Virgiliu, de Broch, precum și din poeți afro-americani, ca L. Hughes
JUAN RULFO (1917–1986) este unul dintre cei mai apreciați scriitori latino-americani. A susținut arta în toate formele ei și a reprezentat un sprijin important pentru tinerii scriitori latino-americani prin intermediul Centro Mexicano de Escritores. A fost funcționar public; purtător de cuvânt al Comisión del Papaloapan și consilier în diverse proiecte cinematografice și editoriale. Cea mai lungă perioadă și-a petrecut-o în Departamento de Publicaciones del extinto Instituto Nacional Indigenista, unde a susținut publicarea și traducerea unui număr mare de monografii despre plurietnicitatea Mexicului și opere clasice de antropologie mexicană. Din anii ’30 până în anii ’60 s-a dedicat și fotografiei, având un palmares de peste 6000 de negative. Cele trei cărți publicate, El llano en llamas (în curs de apariție la Curtea Veche Publishing, traducere de Andrei Ionescu), Pedro Páramo și El gallo de oro (în curs de apariție la Curtea Veche Publishing, traducere de Ileana Scipione), au fost traduse în peste 40 de limbi.