Există lucruri/lucrări despre care se spune: „Mai bine o dată să vezi decât de zece ori să auzi”. „PoEsențe” s-ar înscrie în șirul acestora. Ba aș îndrăzni să adaug: „Mai bine o dată să pipăi, decât numai să vezi”, pentru că nu este o carte în sensul clasic al cuvântului. E un joc al cuvântului cu imaginea și viceversa, o împletire suprarealistă a două limbaje, viziuni, intuiții. Micropoemele se simt în largul lor, atât pe întinsul filei albe, cât și în labirinturile desenelor, fuzionând, preluând unele de la altele proprietățile, rolurile. Opt „hărți” plia(n)te într-un „jurnal de bord” al exploratorilor universului artistic (și nu doar) așteaptă să fie văzute, pipăite, descifrate sau neînțelese până la capăt (de ce nu?).
„PoEsențe” nu este o simplă carte, este un univers în care s-au întâlnit două limbaje, două viziuni diferite, dar potrivite, două personaje aparte – Radmila Popovici și Lică Sainciuc. Volumul „PoEsențe” conține 8 capitole zburătoare, cu tematici diverse, dar care curg unele din altele. Această carte neobișnuită oferă libertate totală cititorului, inclusiv de a o deschide și a o închide în modul și ritmul propriu. „Îmi plac dintotdeuna lucrurile compacte, concentrate care înțeapă, provoacă, ating. Se poate, uneori, ca-n 15 strofe să nu găsești ceea ce poți găsi în 3 cuvinte...”, mărturisește autoarea Radmila Popovici.