„Alexei Mateevici este poetul-simbol al Basarabiei. Nimeni de la noi nu a adunat atâta glorie (nu numai literară…) cu o singură poezie! De o valoare artistică modestă, Limba noastră, printr-un neobişnuit concurs de împrejurări, a fost scrisă şi lansată exact în momentul când istoria o aştepta cu febrilitate. Însăşi povestea zămislirii şi impunerii ei în conştiința poporanilor are ceva de aventură byroniană.
Concepută la Chişinău şi tipărită în Cuvânt moldovenesc, autorul mai încercând unele modificări ale versurilor pe frontul de la Mărăşeşti (hazardul sau destinul a vrut ca anume acest tânăr basarabean să se afle în focul unei bătălii cu aura legendei pentru români!), primită cu aplauze nedisimulate de congresul învățătorilor moldoveni, republicată de zeci, poate de sute de ori în presă, crestomații, manuale şi volume aparte, acceptată scrâşnind de sovietici, dar adaptată de propaganda comunistă pentru propriile necesități, tocmai de aceea şi cenzurată (strofa a şaptea, cu un uşor abur religios în ea, a fost mereu eludată din edițiile apărute la Chişinău între 1952 şi 1987), poezia a devenit un stindard al patriotismului moldoromân din clipa intrării ei în conştiința publică.” (Eugen Lungu)