Volumul de Metode și tehnici de intervenție în consilierea și psihoterapia copilului și adolescentului, al doilea număr, este editat şi publicat în anul 2020, un an ce va rămâne în amintirea noastră ca un an al încercărilor, provocărilor în plan personal și professional. Cu toatea cestea, ne-am creat un scop de a continua seria volumelor Metode și tehnici de intervenție în consilierea și psihoterapia copilului și adolescentului, unde includem studiile colegilor practicieni și rezultatele lor înregistrate în activitatea din cabinet, școli sau alte organizații unde activează ca psihologi clinicieni și psihoterapeuți.
De la an la an se constată un interes tot mai mare al practicienilor pentru abordarea problemelor generate în consilierea, psihoterapia copilului și adolescentului.
Problemele apărute reflectă nu doar dificultățile întâmpinate de specialiști în munca lor cu copii, dificultăți generate de: experiența mai redusă ca psihologi clinicieni, consilieri ori psihoterapeuți; de anxietatea de performanță (nu cumva să greșească, să se expună într-un mod neplăcut, dureros etc.), cât și de problemele apărute la nivel social, reflectate la nivelul familiilor din care provin clienții (copii și adolescenți, și nu numai). Astfel, este destul de slab demarcată granița unde se termină consilierea și psihoterapia copilului și adolescentului și de unde ar începe intervenția asupra familiei (ca sistem) sau intervenția doar asupra unui membru al familiei, de regulă figura cea mai reprezentativă sau figura de atașament a copilului.
Pentru unii specialiști clinicieni a lucra cu copii este o plăcere, iar pentru alți specialiști clinicieni intervenția și terapia cu ei nu este întotdeauna o plăcere.
Așa cum am menționat de nenumărate ori, noi coordonatorii volumului de față promovăm și susținem colegii interesați de munca de practician-cercetător, încurajăm așternerea pe hârtie a problemelor, succesului și insuccesului terapeutic. Nu întotdeauna avem succes în travaliul terapeutic, dar cu siguranță că din orice situație terapeutică avem ceva de învățat. Succesul și eșecul terapeutic ne fac să devenim mai buni practicieni doar dacă vrem să învățăm ceva din experiența noastră.