„Există, în atît de așteptatul nou volum al Sorinei Rîndașu, Regatul disfuncției, o privire obiectiv, o privire întunecată de tristețe care înregistrează capturi de realitate ca fundal al relației cu celălalt, relație niciodată dusă pînă la capăt. Avem o carte în care violența sonoră dublează violența de sens, care, la rîndul ei, se dedublează în toate stările ce compun angoasa: groaza din interior, letargia, zilele putreziciunii, rușinea, frica, disfuncția, dislocarea, ratarea. Resentimentul.
Îngropată sub aparența unui cotidian plat și inofensiv, se ascunde o lume cu iz apocaliptic, o lume interioară, dar și oglinda ei exterioară – care se prăbușesc la unison, explodează în imagini acute, într-un vocabular de atmosferă care promite să fie o marcă a autoarei. Această desfășurare de stări și gesturi nu e o simplă grafie de nevroze personale, ci vorbește și despre neputința și deziluziile unei generații care și-a pierdut suflul și spațiile vitale, multe dintre poeme avînd ritmul și încărcătura unor manifeste.
Nu în ultimul rînd, există așa-numitele biografeme despre care vorbea Barthes, presărate în textul confesiv, mai ales în a doua parte, în care rădăcinile și sîngele devin pretextele vocalizării acelorași straturi de anxietate, de data aceasta cu un bemol pe corporalitate și fragilitate. Cu siguranță, volumul Sorinei Rîndașu, debutul ei real, va fi, este deja unul dintre cele mai puternice ale acestui an.” (Florina Pîrjol)